duminică, 12 mai 2013

Awesome

          Am pus titlul asta pentru ca m-am gandit sa scriu despre ceva awesome din ultima perioada a vietii mele , si anume prima ( si tin sa mentionez asta , pentru ca e prima dintr-un sir - lung , sper ) vizita in Vama Veche !
          A fost pur si simplu super ! Am plecat, asa, mai pe ne-pusa-masa, impreuna cu scumpa mea colega si prietena Crissu, am mai `agatat` pe drum inca doi prieteni si i-am convins sa vina cu noi, si ne-am facut bagajele, am facut rost de cort, si duse-am fost ! Nici nu imi imaginam ce putea sa urmeze.. Ma gandeam : da , mare , eh , n-o sa fie fain , soare , cocalari , bleach ! Ei bine , n-a fost asa! Am ajuns acolo , am mai dat de cativa oameni , unii cunoscuti , unii abea-i vedeam si totusi descopeream puncte comune... Si asa am ajuns sa facem un ``apartament cu 3 camere si garaj in curte`` , plin cu oameni minunati, pe care-s mandra ca-i cunosc! Multumesc voua , gasca de sibieni vamaioti ! :)
         Sunt multe pe care le-am trait pe acolo, unele-s de povestit , pentru altele am facut acord ca le-ngropam in nisip ! Insa parca as mai povestii inca o data cate ceva, ca de exemplu :
- primul tip care incerca sa ma cupleze cu prietenul lui , caruia ``ii place maxim`` de mine , si eu , neinteresata de subiect i-am zis : ghinion ! Insa replica lui a fost geniala :" ăăăă , tu zici că-i ghinion? Eu zic că-i ... ăăăă ... ăă ... Ghiocel !  " :))) a fost foarte tare :))
- desigur , as mentiona si faptul ca din 4-5 cati am fost mai nebuni acolo , aia care urlau prin toata Vama "Sibiuuuuuu", am inceput sa facem un trenulet, la care s-a alaturat toata lumea care era pe langa Stuf, la un moment dat chiar trecea si un cameraman de la vreo televiziune :))
- hm... nici baia-n apa rece ca gheata n-as lasa-o nepovestita , mai ales ca mi-au trebuit 2 zile sa-mi fac curaj sa ma strecor printre meduze :)) si dupa ce-am reusit sa ma bag in mare, imbracata , am plecat la terasa , si fiindca-mi era prea frig de la pantalonii uzi , i-am dat jos si i-am pus la uscat la soare pe terasa, si am uitat de ei , acolo :)) Dar , am gasit noi o solutie sa nu suferim pentru lucrurile pierdute sau furate ( c-am avut parte si de asa ceva ) , am zis ca sunt cadoul nostru pentru Vama Veche !
- hm.. poate ca ar fi trebui sa mentionez asta mai la inceput, nu acum pe sfarsit, mai ales ca e vorba de "Salutul vamaiotilor" . De ce-l numesc asa? Pentru ca acolo majoritatea conversatiilor intre necunoscuti incepeau cu "Ai o tigara?". Si de aici incepeau tot felul de povesti , ba chiar faceai si troc, dadeai tigari pe alcool sau invers :)) Tot cu acest "salut" ne-am "lipit" de niste oameni frumosi din Buzau, cu care am petrecut restul serii .
- si ca tot mi-am amintit , am ajuns si la concert la Suie Paparude, dupa muult timp si multe concerte ratate aici in Sibiu , am ajuns in Vama la Suie ! Si a fost la fel, awesome !
           Am si un regret ! N-am prins nici un rasarit, mereu cadeam la datorie cu o ora-doua inainte de rasarit, sau ma trezeam la jumatate de ora dupa rasarit.. si cand intr-un final am reusit sa stau pan` la ora potrivita, era prea ceata sa se vada soarele iesind din mare... :(
            Am vazut si oameni pe care-i cunosc de ani  buni , insa n-am avut ocazia sa-i intalnesc si fata-n-fata..:)
           A fost o experienta frumoasa , si abea astept sa mai am putin timp liber si sa nu mai fiu legata de licenta si sa mai fug putin in Vama! Mai ales ca simt ca mi-am lasat acolo o parte de suflet ! Sper sa-l gasesc ! :) Si pentru prima data-n viata , astept cu nerabdare sa ajung la mare, sa m-arunc in apa, sa ma umplu cu nisip !

            Cu drag si dor , Delia

miercuri, 13 martie 2013

7 ani

          Am inceput postarea cu titlul asta , pentru ca , azi 13 martie , sunt 7 ani de cand in viata mea incepea sa se produca cea mai mare schimbare , cea mai evidenta , de atunci pot spune ca am luat viata `in maini` si m-am apucat de mers mai departe , oarecum singura. Si totusi nu , pentru ca , desi de 7 ani de zile , mama mea , motivul meu de a merge mai departe si de a nu renunta de cate ori imi venea sa ma opresc , era alaturi de mine . Si a fost si este in continuare alaturi de mine , e cel mai important om din viata mea , o iubesc cum pe nimeni n-as putea iubi vreodata si ii sunt recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine si din pacate , inca n-am reusit sa invat cum sa ii multumesc pentru asta . In mintea mea , toata ziua , azi s-au derulat tot felul de amintiri , bune , rele , dinainte de a pleca , dupa ce a plecat , cele 2 vacante pe care le-a avut in tara .
          Sunt atat de multe , cele pe care as putea sa le povestesc despre ce s-a intamplat in ultimii 3 ani , incat mi-ar trebui cel putin 7 ore de stat singura in fata calculatorului sa scriu neincetat , si cred ca doar evenimentele importante le-as trece in tot timpul asta.
           Daca stau sa ma gandesc si sa analizez putin , ce s-a intamplat , cred ca am cele mai bune motive sa fiu mandra de cum , amandoua , ne-am schimbat , si cum am ajuns de la 2 prietene , inchise-ntr-o garsoniera intr-un oras mic , care mergeau la scoala , respectiv serviciu , in acelasi cartier , si veneau acasa , faceau teme impreuna , in timpul liber , jucau puzzle , rummy , sau stateau calare pe cate un calculator . Eram cele mai bune prietene , nedespartite . Insa , de la buna mea prietena , care nu uita sa fie mama cand era nevoie , am primit cea mai buna educatie , si sunt mandra de asta ! Desi unii , mai subiectivi, n-ar fi de acord cu mine , eu stiu , ca niciodata nu i-am dat motiv sa fie dezamagita de educatia pe care mi-a dat-o . Eram atat de fericite una cu cealalta... de la ea am invatat ca nu pot fi suparata pe cineva prea mult timp , de la ea am invatat sa apar ce e drag mie ... Of.. dar as fi reusit in anii astia sa invat si cum sa ii multumesc pentru toate astea.  Cert e , ca in acesti 7 ani , in care ne-au despartit 7 mari si 7 tari ( probabil ca sunt mai multe , sau mai putine ) , ne-am schimbat ... Suntem amandoua niste femei , care putem merge cu capul pe sus , care am obtinut ce avem prin propria munca , care n-am apelat la nepotisme pentru a obtine ceva. Si ne-am dat seama ca singurele legaturi pe care le avem , nevonditionat , sunt cele pe care le avem noi doua .
         Ma opresc aici ....
         P.S.:  Nu vreau sa fac postarea asta publica, dar o ascund aici, sunt convinsa ca nu mai citeste nimeni , si totusi , sper sa se intample la un moment dat.

miercuri, 16 mai 2012

Peste ani..

        Nu stiu ce anume va spunea voua profa` de romana cand il invatati pe Eminescu sau pe Bacovia.. Stiu sigur ca profa mea de romana ne spunea mereu ca au fost niste genii neintelese de societate.
        Acum , stau si ma uit in jur si imi dau seama ca am contact cu o gramada de oameni de toate felurile, insa printre ei , sper eu, ca sunt si oameni care peste ani si ani, o sa fie cunoscuti, o sa fie ori actori, ori psihologi celebrii, o sa poate fi scriitori, ingineri, nici nu stiu ce anume, insa eu cred in ei , in toti prietenii si cunoscutii mei. Si sper ca nu ma vor dezamagii.
      Si cand o sa am eu copii o sa auda de ei , o sa le pot zice, stii eu il stiu pe nenea asta, ne-am cunoscut prin facultate. Si o sa ma intrebe cum anume, daca am fost prietena cu ei, si o sa le zic : da , am fost , pe facebook eram prieteni buni.
      Asta debita mintea mea acum, insa stiu ca si multi dintre oamenii cu care am contact direct o sa fie printre cei de mai sus si o sa pot spune cu mandrie: mi-a fost profesor la facultate; am fost colegi in facultate; eram vecini prin camin; am facut voluntariat impreuna; eram prieteni buni, haide sa iti arat cateva poze de atunci. :)

luni, 14 mai 2012

Luni..

Ei bine , de cand nu am mai scris, nu s-au intamplat multe rau.. dar a fost ok.. :)
Multumesc celor care au contribuit la faptul ca weekendul asta a fost complex si reusit. Ne asteapta o saptamana noua si plina si sper sa avem cu totii succes si reusite. :)

joi, 10 mai 2012

Especially for you....

              De obicei, imi place sa ma tin de cuvant cand promit ceva, tocmai de aceea am sa continui sa scriu acest post cu toate ca nu prea gasesc acum ce sa scriu. Cum si tu spuneai in seara asta, trebe sa ai putina `nebunie`(zic eu) sa scrii ceea ce e in sufletul tau si sa postezi pe un blog sa citeasca cine trebe si cine nu trebuie... :) Insa, cu toate astea, poate ca uneori e mai usor sa te descarci in acest mod decat sa stai sa ti in tine ceea ce nu poti sa exprimi in cuvinte(din mai multe motive..).
              De asemenea, vreau sa imi cer scuze ca am refuzat de mai multe ori sa spun ceea ce am , negand si suprarea, si oboseala si altele mentionate in intrebarile tale. Defapt, nu e vorba de nici una dintre astea, mai sunt si alte lucruri care contribuie la pierderea buna-starii... Daca vei fi atent, la posturile mele anterioare , poate iti vei da seama, daca nu, sunt dispusa sa dau o `explicatie`(daca se poate numii asa) .... :)
             Sunt convinsa ca toti avem lucruri care prezinta dificultati in a le verbaliza sau nu gasim persoanele protrivite cu care sa le vorbim, sau pur si simplu simte nevoia de nou, sau simte ca nu mai e satifacatoare situatia actuala, si in momentul respectiv, consider ca cel mai potrivit este sa se produca o schimbare. Schimbarile bune sunt bine venite, schimbarile rele sau esuate sunt la fel de bine primite, pentru ca, conform teoriei mele, fiecare experienta sau fiecare lucru aduce ceva de invatat cu el.
             Ti-as spune noapte buna , pentru ca acum, e ora 12 si stiu ca patul e tentant, dar stiu ca atunci cand vei citi postul, o sa fie intr-o pauza de la treburi, deci v-a trebui sa iti urez spor la munca si o zi frumoasa.
   

miercuri, 9 mai 2012

prietenii si fericirea ?

                       Am sa incep cu un exemplu, ai vazut un telefon misto si te gandesti ca ti s-ar potrivi si e un prieten cu tine cand cercetezi acel telefon, si ii ceri parerea sau isi da singur cu parerea, fara sa il intrebi. Si parerea prietenului e ca nu, ca n-ai nevoie de el, ca nu e bun, ca de ce sa iti iei telefon deala, poti avea si tu telefon normal, ca si el de exemplu. Si totusi tu iti mentii ideea, vrei telefonul. Si atunci prietenul isi schimba parerea intr-o invidie, exprimata prin cuvintele : te urasc ca ti-ai luat telefonul respectiv. Si intrebandu-l de ce, iti raspunde : deaia pentru ca eu nu am . Ok.. se intampla sa nu reusesti sa pastrezi acel telefon si e un subiect uitat de tine, insa prietenul tau, nu uita, ba din contra incearca sa te faca sa nu mai ai acces la alte `telefoane` in plus, la 2 saptamani dupa tot evenimentul, prietenul tau apare cu un telefon mai bun decat al tau si mai bun decat cel pe care ti-l doreai tu.
            Cum v-ati simtii ?
            Dar daca in loc de tot exemplul asta, ar fi realitatea, si nu ar fi vorba de un telefon, ci de un lucru care pentru tine ar insemna un pas spre fericire?

9 mai..

Incet , incet , imi dau seama ca timpul trece mult prea repede.. si cu regret acum descopar ca a cam trecut timpul in care sa mai imi permit sa copilaresc. As vrea o schimbare , as vrea sa fug de viata mea de acum , de toata situatia in care ma aflu acum si sa pot sa gasesc calea cea mai buna spre `maturizare` , spre stabilitate si spre siguranta. Ma uit in jur si vad ca nu prea am ceea ce imi doresc si stau in linistea noptii , atunci cand sunt doar eu cu mine.. si ma gandesc cum sa fac sa pot produce schimbarea pe care mi-o doresc. Si simt ca e momentul si simt ca ma pot schimba, si o voi face , deci rog doar intelegere si sa nu ma judece nimeni pentru ceea ce voi face.