miercuri, 13 martie 2013

7 ani

          Am inceput postarea cu titlul asta , pentru ca , azi 13 martie , sunt 7 ani de cand in viata mea incepea sa se produca cea mai mare schimbare , cea mai evidenta , de atunci pot spune ca am luat viata `in maini` si m-am apucat de mers mai departe , oarecum singura. Si totusi nu , pentru ca , desi de 7 ani de zile , mama mea , motivul meu de a merge mai departe si de a nu renunta de cate ori imi venea sa ma opresc , era alaturi de mine . Si a fost si este in continuare alaturi de mine , e cel mai important om din viata mea , o iubesc cum pe nimeni n-as putea iubi vreodata si ii sunt recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine si din pacate , inca n-am reusit sa invat cum sa ii multumesc pentru asta . In mintea mea , toata ziua , azi s-au derulat tot felul de amintiri , bune , rele , dinainte de a pleca , dupa ce a plecat , cele 2 vacante pe care le-a avut in tara .
          Sunt atat de multe , cele pe care as putea sa le povestesc despre ce s-a intamplat in ultimii 3 ani , incat mi-ar trebui cel putin 7 ore de stat singura in fata calculatorului sa scriu neincetat , si cred ca doar evenimentele importante le-as trece in tot timpul asta.
           Daca stau sa ma gandesc si sa analizez putin , ce s-a intamplat , cred ca am cele mai bune motive sa fiu mandra de cum , amandoua , ne-am schimbat , si cum am ajuns de la 2 prietene , inchise-ntr-o garsoniera intr-un oras mic , care mergeau la scoala , respectiv serviciu , in acelasi cartier , si veneau acasa , faceau teme impreuna , in timpul liber , jucau puzzle , rummy , sau stateau calare pe cate un calculator . Eram cele mai bune prietene , nedespartite . Insa , de la buna mea prietena , care nu uita sa fie mama cand era nevoie , am primit cea mai buna educatie , si sunt mandra de asta ! Desi unii , mai subiectivi, n-ar fi de acord cu mine , eu stiu , ca niciodata nu i-am dat motiv sa fie dezamagita de educatia pe care mi-a dat-o . Eram atat de fericite una cu cealalta... de la ea am invatat ca nu pot fi suparata pe cineva prea mult timp , de la ea am invatat sa apar ce e drag mie ... Of.. dar as fi reusit in anii astia sa invat si cum sa ii multumesc pentru toate astea.  Cert e , ca in acesti 7 ani , in care ne-au despartit 7 mari si 7 tari ( probabil ca sunt mai multe , sau mai putine ) , ne-am schimbat ... Suntem amandoua niste femei , care putem merge cu capul pe sus , care am obtinut ce avem prin propria munca , care n-am apelat la nepotisme pentru a obtine ceva. Si ne-am dat seama ca singurele legaturi pe care le avem , nevonditionat , sunt cele pe care le avem noi doua .
         Ma opresc aici ....
         P.S.:  Nu vreau sa fac postarea asta publica, dar o ascund aici, sunt convinsa ca nu mai citeste nimeni , si totusi , sper sa se intample la un moment dat.

Un comentariu:

  1. Astept in fiecare zi o veste de acasa,
    Sa-mi usureze dorul ce m-apasa,
    Nu este gand sa nu te insoteasca
    Si nici un vis sa nu mi-te-aminteasca.
    Din mii de lacrimi ce imi spala fata ,
    Voi incerca sa micsorez distanta,
    Strop langa strop voi face un ocean
    Si-am sa ma las purtata de alean,
    O sa imi fac un port la tine-n prag
    Si o sa te imbratisez cu drag.
    Nu am dorit sa-ti fac din viata , drama
    Incerc inca si sper sa iti fiu mama
    Pana cand o sa poti sa-ti i stapana
    As vrea inca , sa iti intind o mana.

    RăspundețiȘtergere